Rememorarea viselor

Atunci cand vrem sa ne interpretam visele, prima problema este sa ni le amintim. Unele persoane si le amintesc  usor. Altele, in schimb, majoritatea fara indoiala, nu-si aminteste nimic. Fenomenul nu este surprinzator. Este chiar lesne de inteles din punctul de vedere al economiei psihice. Intr-adevar, pentru inconstient, un vis “reusit” este unul care nu lasa urme. Toti factori isi dau concursul pentru ca eliberarea continuturilor inconstiente sa nu ajunga la nivelul constiintei, nici in fazele somnului paradoxal(in momentul cand visam), nici in momentul trezirii. Cosmarul se sustrage de la aceasta regula si constituie, ca atare, un vis “ratat”. Este dovada esecului mecanismelor de condensare, de deplasare si de simbolizare. Continuturile sunt insuficient criptate, iar cenzura, cu scopul de a-l proteja pe cel ce viseaza de invazia inconstientului asupra constientului, intrerupe visul si deci somnul. Iata de ce cosmarul il trezeste pe subiect. De fapt, scopul visului, din punctul de vedere al organizarii psihice, este o eliberare a continuturilor inconstiente, care nu perturba sistemul constient si , prin urmare, nu este indentificata de subiect. Absenta urmelor amnezice este asadar o garantie a faptului ca aparatul psihic si-a facut bine treaba. Cu alte cuvinte, pentru organizarea psihica, este mai putin important daca cel ce viseaza isi aminteste sau nu visele, intrucat energia este eliberata. Visul reprezinta o activitate pasiva pe care, chiar daca hotareste si vrea lucrul respectiv, subiectul nu o poate influenta. Rememoarare viselor si, pe deasupra, interpretarea lor corespund deci unei atitudini active, vizand o mai buna cunoastere de sine( a sti din ce este alcatuit inconstientul) si utilizarea cunostintelor respective pentru o mai buna gestionare a propriei vieti. In cele din urma, interpretarea viselor este determinata de aceasi intentie ca si maxima socratica: “Cunoaste-te pe tine insuti”. Persoana are totul de castigat devenind subiect ( si deci activa), decat ramanand obiect (asadar pasiva) al vietii sale psihice. Ca urmare , putem considera ca persoanele care isi amintesc visele au o predispozitie mai mare decat altele, de a descoperi si de a intelege ce se ascunde in inconstientul lor. Ele sunt gata sa infrunte ceea ce Jung numeste: ” Umbra”, adica parte ascunsa a psihicului. Invers, persoanele care nu isi amintesc niciodata sau doar exceptional visele sunt mai rezistente si nu doresc, inconstient sa fie deranjate de viata lor psihica. Pentru a ajuta memorarea, trebuie mai intai sa decidem si sa vrem sa ne amintim visele. Interesul in sine fata de activitatea onirica este adesea suficient pentru a ne aminti visele. Nu este ceva magic, iar fenomenul nu se constata de pe o zi pe alta. Este mai degraba progresiv si lent. Pe langa luarea deciziei, trebuie sa renuntam la somnifere, care, conform studiilor efectuate, afecteaza procesul visarii. Este de asemenea important sa nu ne ridicam brutal, ci sa ramanem cam zece minute alungiti in pat , cu ochii inchisi, intre somn si trezire. O trezire brutala corespunde unei abateri ” violente” a cenzurii, care, fulgerator, va sterge toate urmele amnezice ale activitati onirice. Procedand cu blandete, se evita aceasta problema atat de frecventa.